Hollywood Music in Bucharest - sau cum o idee geniala devine un esec monumental...

Sunt innebunita dupa filme! Cine ma cunoaste stie ca le revad de zeci de ori, le analizez, le savurez mereu din alte puncte de vedere... Si cand e vorba de muzica de film, am o obsesie. Asa ca, evident ca titlul unui spectacol de genul "Hollywood Music" mi s-a parut un vis devenit realitate. Ce mi-am imaginat?? O orchestra, in fundal imagini din film, profesionalism. Ce am avut??? Un cosmar! Dupa care, iubitoarea de muzica de film din mine s-a palmuit pentru alegere si a pomenit niste sfintisori din calendarul ortodox pentru organizatori. 

De unde sa incep?? De la prezentatoare?? Care pe langa zeci de balbe, ne-a oripilat si cu pronuntii defectuoase - Captain Jack SPIRAU, piratul BLECBARD,  Meg RIAN, Sleepless in SITL si evident BUCAREST (cu un "ca" al naibii de accentuat - parca o facea in ciuda)... Au fost fost presarate niste "aaaaa"-uri (deh, font-ul mic), cuvinte soptite pe langa microfon, un oftat doua, a uitat numele dirijorului,  Paula Seling a devenit un Paul... Sau poate doamna vroia sa o puna de o excursie cu o carca de miei catre Hollywood... 

Apoi laserul!!! Care initial, aparand pe imaginile din Star Wars, a fost potrivit, insa s-a facut exces... La un moment dat, nu mai vedeam decat dungute verzi, ochii ma usturau si-mi doream sa le sparg toate jucarioarele. Ca sa nu mai zic ca  emotionanta interpretare a doamnei Seling a fost incununata de aplauze, lacrimi si, evident un alt jet de lasere, care a picat al naibii de taios peste sensibilitatea momentului.. Adica, na de plange, dar nu cumva sa nu-ti luminez eu chipul cu niste verde. De improspatare.

Apoi clipurile... Un calculator al carui harait sigur l-am fi auzit, daca nu ar fi fost 70 de instrumentisti pe scena...Clipurile se blocau, si nu erau sincronizate cu orchestra. Si cum sa NU fie? Doar nu adauga dirijoru' sau trompetistul vreo doua-trei partituri - aici nu se improvizeaza, ca nu-i jazz. Aia citesc note, totul se cronometreaza, deci....nu exista scuza. Sa mai zic ca unele clipuri au fost puse pe repeat??? Jur ca puteam sa joc o scena din "Sleepless in Seattle"...Apoi, nu e superb sa auzi coloana sonora de la "Superman" si sa vezi imagini (foarte prost alese) din "Star Wars"? Adevarat ca tata Williams le-a scris pe ambele, dar puteau gasi o poza cu domnu'n albastru, decat sa-l vad pe Darth Vader pe linia melodica  a zburatorului Clark.

Ultimul aspect: selectia coloanelor sonore. Nu stiu cine a facut-o, dar merita tavalit serios si facut de rusine! Nici urma de James Horner (Titanic, Braveheart, Legendele toamnei, etc), un gram de Zimmer (dar fara Gladiator, Pearl Harbor, Pacientul englez),fara Ultimul mohican, Inception, Lista lui Schindler, Marile Sperante, Shakespeare in Love, Gattaca, Godfather, Romeo si Julieta (varianta veche), nici macar popularul Love Story... Dar am avut 20 de minute de "Stapanul Inelelor"...WTF? E reusita, dar nu are o tema catchy, usor de recunoscut... Si nu a  fost numai parerea mea, toata lumea a comentat ca au lipsit greii. Dar am avut coloana sonora de la "Polar Express", "Silverado", si altele 3-4 complet necunoscute (mie)...

Am apreciat momentele Forrest Gump, Piratii din Caraibe si John Williams. Si interpretarea Paulei Seling. Fata asta arata precum canta: superb! Dar intr-un show de 2 ore 30 este insuficient si penibil...

 Ce mi-as dori? O regie facuta de un om INTREG LA CAP, cu ceva cunostinte despre ce trateaza filmele - am avut laser in ochi si la "Sleepless in Seattle"... S-a dus naiba romantismul lui Hanks... Si un playlist cu numele greilor in muzica de film, nu a celor usor de interpretat. (asa s-au scuzat organizatorii pe FB). Adica daca tot vin oamenii in sala, sa asculte ceva de calitate si oarecum actualitate... 

Inchei dezamagita de aceasta experienta... Ma gandeam: cum de nu e sala plina? Poate au fost unii la editia I si s-au lamurit. As fi preferat sa o fi stiut si eu.

Inchei apoteotic cu traducerea citita de prezentatoare, si "elaborata" de un personaj la fel de priceput ca si regizorul intregului spectacol:

(mentionez ca m-am dat  - voit - cu capul de scaunul din fata in repetate randuri... lipsa asta de profesionalism imi este imposibil de inteles)

"Life is like a box of chocolates - you never know what you're gonna get" = "Viata este ca o ciocolata. Nu se stie ce bomboana primesti"...

(propun una cu cianura...)

Haina (in amintirea amara a fostului... :P)

Să presupunem că, după lungi căutări, o haină este cumpărată... E lungă, nu foarte subţire, dar dreaptă, material bun, ţine de cald, se asortează cu aproape orice...Vine dintr-o colecţie de haine zdravene  - croitori severi! 

La un moment dat începe să strângă, să pară că nu e destul de cambrată, destul de călduroasă.

Posesorul începe să se plângă că nu are buzunarele croite cu stil...Hainei i se şopteşte, când este aşezată cuminte în spaţiul amenajat pentru ea, că "Doamne fereşte" să se boţească pe la coate! I se cere să nu cumva să aibă vreodată aţe, scame, cusături imperfecte, nuanţe ciudate de culoare vie. Apoi este aşezată iar la locul ei, şi neglijată ceva vreme, pentru că un amic sau doi, au spus despre ea că este grozavă. Apoi când lumea întreabă de ce nu este îmbrăcată haina, posesorul simte cumva că această bucată de stofă devine mai populară decât personalitatea-i...

Apoi e purtată din nou, mereu cu accesorii care să nu o evidenţieze - mai o eşarfă colorată cu hobby-uri neîmpărtăşite, mai o cămaşă plină de o oboseală roz, un pulover pigmentat cu imperfecţiuni de limbaj, nişte mănuşi înviorate cu reproşurile cartierului în care a fost croită, şi mai ales un fes înnădit cu planurile exagerate de viitor...

Haina nu are dreptul să creadă că are vreun rol în viaţa socială a purtătorului, şi nu numai. Apoi alte reproşuri, în timp ce ea stă cuminte unde e aşezată. Haina devine nedemnă de posesor; el merită să poarte ceva mai bun, o alta mai discretă, mai sobră, mai elegantă ... o haină nouă! Dar îi ramâne o haină simpatică...

Şi se pleacă la cumpărături! Haina iniţială rămâne trântită în vechea locaţie. Se caută intens luni de zile, magazine diferite, şi hopa! Se apare în societate cu haina cea nouă. Surpriză pentru toată lumea: e scurtă, largă, cu cotiere neasortate, o croială dubioasă,  ceva scame la guler, o înnădeală din fir gros şi culoarea este fuchsia! În pretenţiosul şifonier nicicând o astfel de haină nu şi-a avut locul... Nu se încadrează în stilul vestimentar, nu se potriveşte cu impunătoarea prezenţă a purtătorului, încalcă principiile, şi atrage atenţia (colcăind de interjecţia "Câh!")

Cum în modă orice e posibil, hainele se întâlnesc, într-un şifonier neutru. Vechea haină, uşurată (acum) de povara de a fi purtată anapoda, alege discreţia. Cea nouă, pe val, îşi dă buzunarele pe dos, îşi răsuceşte mânecile, îşi desface şi o glugă neflatant de scurtă... Râsete în şifonier, delir. Cămăşile şi sacourile, prietene cu posesoru',  mustăcesc ironic la vederea căptuşelii deplasate, făcând semne simpatice cu nasturii către vechea haină...

Un strop de tristeţe. Haina cea veche se întreabă: de ce s-a lăsat purtată atâta vreme de cineva care preferă un alt stil de veştmânt - care să suporte orice fenomen meteo, orice tip de curăţare, orice aşezare lângă tricouri jerpelite şi veste bulversate, orice perioade de abandon...

Răspunsul şi-l dă singură, după luni bune de dry cleaning, şi consiliere de la un palton categoric (şi istoric relevant): nu a putut să creadă că o haină simplă ca ea, poate îmbrăca un om cu o aparenţă atât de complexă ca a lui. Pentru că orice haină îşi doreşte să fie îmbrăcată de un manechin arătos, gentil, cu gust - ca şi cum aparenţa i-ar da valoare până şi ei, bucăţii de stofă menită să fie, în mintea posesorului, doar un obiect vestimentar ce nu incomodează.

Dar haina a aflat că poate alege să se pitească in raft, în spatele gecilor turcoaz, şi al paltoanelor 3/4, şi să iasă la iveala când cumpărătorul nu este neapărat arătos şi încadrat în tiparele despre care fabricanţii spun că ar fi ideale pentru o purtare şi îngrijire pe termen lung…

Că poate da bucuroasă din mâneci, şi buzunarul interior poate tremura cu tot cu aţele-i imperfecte, când cu grijă, este scoasă dintre celelalte haine agăţate, şi i se face loc lângă el, purtătorul potrivit…

Bilant

S-a mai dus un an....

Imi amintesc dorintele pentru anul 2011 - un golden retreiver, laptop si sa vad Toscana... In mare, am fost pe aproape. M-am jucat cu un exemplar deosebit de Golden - facand abstractie ca stapanul e un dobitoc si jumatate - salvarea cainelui fiind ca nu este in preajma respectivului decat arareori - ca altfel am fi vazut un catel superb uitandu-se in oglinda si imitandu-si stapanul - s-ar fi declarat cel mai perfect dintre caini, binecuvantati fiind noi ca avem onoarea de a-l mangaia cand isi face timp pentru noi (cand isi termina de lins... si de admirat frumusetea si perfectiunea)...Dar sa fim buni, zice o vorba. (Tot incerc, dar nu-mi prea iese) Golden retrever-ul rocks! :D

Partea cu Toscana a ramas la nivelul de vis, insa vazui Italia din nou...Mereu pe placul meu!

Laptopul a venit si el, chiar daca nu nou nout, fiind de la fratello ma consider norocoasa -  chestii foarte destepte au fost scrise pe el. Poate se va prinde ceva si de mine :P

Surprizele s-au tinut lant. Concerte grozave, unele asteptate de 20 de ani - cum ar fi Take That. Si vai, cat am mai tremurat si plans, ce de senzatii am trait in 3 ore... Jason era clar de violat, numai eu stiu cum m-am abtinut:)) Absolut superb! Apoi Bon Jovi - perfect! Un Jon pus pe cantat si un profesionist... Am cantat pana cand vocea m-a renegat! Am fost la primul concert Horia Brenciu, la Sala Palatului -  si fu tare bineeee, plin de energie Horia fu iar baiat de treaba si la final ne-a brenciuit pe toate de nu ne-am vazut! Asteptam urmatorul martie, cu concert cu tot. Cum astept sa revina Bon Jovi, poate un U2 ratacit si niste Buble pt inimile albastre :P

Apoi am manuit o sabie si mai tarziu un arc filmand cateva secvente dintr-o prezentare a orasului Tragoviste. O experienta grozava, cu niste oameni foarte de treaba( care au acceptat gafele mele-prima sageata a cazut direct paralela cu pamantul la fix 2 cm de arc) si care chiar mi-au acceptat prietenia pe FB :D

Apoi surpriza bursei in Malta, care mi-a schimbat perspectiva complet. M-am hotarat sa emigrez si sa fac acelasi lucru intr-o tara unde n-as avea salariul femeii care vinde pateuri la magazinul din fata blocului, si nu as mai suporta lipsa de respect a unui presedintelui parsiv. Am cunoscut oameni care nu m-au asociat cu cersetorii de la metrou, nici cu blondele tapate si tatuate de prin localurile italiene (desi dadui peste un astfel de exemplar-sigur la studii:)) ) in aeroportul din Malta - fiind unul din momentele in care m-am bucurat ca romana nu este limba internationala de circulatie si nu putea fi recunoscuta de colegi...In Malta am baut prima data Sangria,am cantat la 4 dimineata karaoke (dupa 2 Cuba Libre - record personal absolut), iar la cursuri am descoperit ca nu sunt deloc mai prejos decat colegii de breasla din tarile mai dezvoltate. (doar cu un salariu cat banii lor de buzunar pentru un weekend)

Si desi mi-am pierdut sufletul pereche, ma incapatanez sa cred ca lumile noastre nu-s atat de departe, si ca unele trairi sunt mai puternice decat moartea. Si ma mobilizez sa traiesc pentru 2, pentru ca asa s-a decis, iar eu ascult de fel  pe cei mai mari ca mine...

Pentru noul an imi propun:

 - sa invat germana , pentru a-mi usura trambalarea in tara unde sper sa ma simt si utila si respectata

 - sa-mi termin master-ul si tata sa zica iar ca pe el l-am mostenit :))

 - sa vad Praga

 - sa ma plimb si sa vad locuri noi de prin tara asta (Transfagarasanul si Balea lac ar fi primul pas...)

 - sa scap de fantomele trecutului si de imaginea execrabila pe care o am despre barbati si sa regasesc speranta ca intr-o buna zi nu voi mai fi singura, ca voi gasi barbatul care sa nu ma considere dracoasa doar ca am o opinie diferita sau replica la orice...

Asa ca.... Ană, cu mult curaj inainte! 

Vox populi...

Intr-o tara unde Basescu e votat presedinte de 2 ori consecutiv, de ce ma mai mira ca un simplu concurs de voci e castigat de pachetul de muschi certat cu mami??? Fetele astea singure, care au renuntat la club, bucle si apa plata asta seara ca sa-l voteze pe mascul, ar trebui sa caute in dictionar (o carte, fara poze, care defineste cuvinte) ce inseamna "voce", apoi sa ne dea smsuri cu scuzele de rigoare noua, celor care am votat neinfluentate de hormoni...sau cu controlul ORL la zi...
De ce sa ma mir ca perfectiunea, caldura si tineretea celorlati 3 candidati nu au contat in fata peptului baiatului cu vocea gajaita? Sa nu fiu inteleasa gresit - afon nu e. Dar cand compari cele interpretate de ceilalti, si "nea Gil Dobrica" (si aici jignesc oarecum pe Dl Dobrica - dar ma consolez ca e deja intors sarmanu' in mormant dupa prestatia de acu cateva editii) nu poti sa nu fii ironic. Ma intreb, daca cele ce au votat au ascultat sau doar au oftat si au tastat gandindu-se ca-l vor vedea mai des, si implicit serile lor nu vor mai fi atat de singure....
Problema nu este show-ul, ci oamenii. Ca de aia e bine sa nu dai voie oricarei persoane cu credit sa aleaga soarta altora. Un alt mare "talent" din viata mea a spus o vorba "Unii oameni atata pot"... Romania atat a putut. A scos pe tava zeci de talente si a castigat cel cu jocu' de pleoape si povestea lacrimogena. E nevoie clar de Andreea Marin - daca ii mai existau Suprizele, il reunea cu maicuta si ne scutea de gustul amar de asta seara....
Singura mea satisfactie e ca am vazut un show facut profesionist, niste artisti adevarati si concurenti grozavi. Nu e de vina Pro Tv-ul ca pitipoancele au simtit nevoia sa se faca auzite si-n alta parte decat de sub bogatanii cu masini albe. Pe castigator sa-l recunoasca cine l-a votat. Abia-i astept albumul cu cantece de petrecere si clipurile ud sub dus, sau cu camesa desfacuta si facand cu ochiul. Asta ca sa recunoasca lumea pe cel votat Vocea Romaniei...